 |
| Deretos: www.lapresse.it |
Nche los ant sètzidos eris. A Elisabetta Alberti Casellati, de Forza Italia, a sa de tres votatziones de sos senadores e a Roberto Fico, de su M5s, a sa de bator de sos deputados. Sa Repùblica parlamentare italiana, como, tenet una trìbide de càrrigas de istadu annoada pro duas partes a pustis de sas eletziones de su 4 de martzu.
Podimus nàrrere chi, si non sa de tres Repùblicas, a su nessi sa de degheoto legisladuras podet comintzare. E chi, gràtzias a sas manovras cuadas intre sos partidos, chie si siat si podet atrivire a ipotizare su tràgiu de su guvernu imbeniente. Non diat èssere de giudu a etichetare sa Lega e su M5s comente duas organizatziones monolìticas: Bossi, contràriu a unu guvernu cun sos pentisteddados, est inchietu mannu contra a Salvini; s'eletzione de Fico paret chi apat cosidu sas fertas intre "pragmàticos" e "ortodossos", ma est galu chitzo pro bìdere sas cuntraditziones chi ant a caraterizare un'istrutura atìpica che a su movimentu (cun sos eletos chi - nât chi - ant a finantziare una sotziedade privada). Gasi comente est chitzo a nàrrere chi unas cantas candidaduras no apant cajonadu mùtria mala intre sos "unubaletunistas" de base prus pertiatzos.
Ma, a como, sos duos partidos essint a campu comente sos sestadores de su benidore imbeniente de sa polìtica italiana. Forza Italia abbarrat a manos iscutas, mancari s'eletzione de Casellati (giai bersàlliu de sa narratzione travaglista pro more de su "Lodu Alfanu", cando issa fiat sutasegretària de sa Giustìtzia). Sos messàgios chi colant duos sunt: chi Berlusconi no est prus a tretu de determinare nudda, e chi sa tendèntzia "filoleghista" de su partidu suo creschet die cun die. Su Pd, chi at seberadu de si nch'istesiare dae cale si siat tratativa pro si candidare a rapresentare s'alternativa a sas duas caras de su populismu italianu, mantenet sa lìnia nointamen sos apellos de unos cantos polìticos e intelletuales (pensemus a Barbara Spinelli, a Gustavo Zagrebelsky, a Paolo Flores D'Arcais) e s'aut aut de Di Maio contra a Renzi. Ma torremus a sa de degheoto legisladuras. Como tocat a inditare unu presidente de su Consìgiu chi apat sa fidùtzia in ambas sas càmeras. Sos nùmeros bi sunt. Iscumproadu est. E finamentas sos nùmenes de sos ministros, semper in cussas manovras cuadas giai mentovadas a comintzu. A Salvini in ue nche l'ant a sètzere? Ma como, a dae chi in polìtica costumamus a nàrrere chi a unos cantos nùmenes los ant brusiados, a Roberto Fraccaro e a Anna Maria Bernini, ite lis ant a dare?
