de Màuru Piredda
Is crònacas ligadas a s'immigratzione sighint a èssere presentes in is
pàginas de is giornales, e non pro is traessadas mediterràneas ebbia.
Ddoe at acadessimentos chi nos contant un'Europa chi torrat a artziare
muros. Che a su chi sunt fraighende in Ungheria, in sa làcana cun sa
Sèrbia, pro impedire a sirianos, pachistanos, afganos, eritreos e
sòmalos de bi cròmpere. E ddoe nd'at àteros chi, ligados a is gasi
naradas raighinas medievales de su continente, nos contant un'Europa chi
sèberat is pròfugos cunforma a sa religione issoro (peus pro chie creet
in su profeta isballiadu?).
S'Islovàchia, chi refudende is
rechestas de Bruxelles at atzetadu sceti 200 sirianos de religione
cristiana ca nât chi «no amus moscheas», est faghende iscola. Deretu
Salvini, a pustis de àere propostu de nche pònnere is migrantes in is
prataformas marinas de s'Eni, at cussìgiadu a Renzi de istòrchere is
guvernantes de su paisu est europeu. Chissai chi non si pòngiat una
màllia cun s'iscrita “Bratislava”.
Ma cussu istadu no est s'ùnicu a sighire custa àndala. Gasi etotu sunt faghende s'Irlanda e sa Polònia.
E custu sèberu est agiuadu peri dae unas cantas organizatziones. Una de custas est sa “Safe heaven” (paradisu seguru, Ndr) de su lord britànnicu George Weidenfeld, un'ebreu di 95 annos subravìvidu a s'olocaustu. S'organizatzione at a sustènnere economicamente is pròfugos cristianos in is primos 12-18 meses de permanèntzia in sa “Fortilesa Europa”.
