Renzi e Pinotti. Deretos Olycom. Url imàgine |
Is tìtulos de is giornales de oe, movende
dae sa morte de is duos tècnicos italianos, Salvatore Failla e Fausto
Piano, nos podent dare un'idea de su bentu de gherra chi est sulende
semper prus forte dae s'isponda lìbica de su Mediterràneu. «Gosi ant mortu a is duos presos italianos» (Corriere della sera); «Mortos in Lìbia duos presos italianos, prontu s'atacu cun naes e aèreos» (la Repubblica); «Su sàmbene de is italianos in Lìbia» (la Stampa); «Ostàgios ochidos, Itàlia in bàrdia» (il Messaggero); «E como gherra a beru» (il Giornale); «Lìbia, is primos 2 mortos italianos. Sa gherra si faghet ma non si narat» (il Fatto); «Is iscudos umanos de s'Isis» (l'Unità); «A su fronte»
(il manifesto). Sa noa de oe, essida a campu a pustis de s'imprenta de
is giornales mentovados, nos narat chi is àteros duos ostàgios italianos
(Gino Pollicardo e Filippo Calcagno) si nche sunt liberados. Ma, a
imoe, non ddoe at peruna boghe chi nàrgiat chi nono a un'interventu
italianu.
Sa formatzione de unu guvernu de unidade natzionale
sighit a èssere sa pre-cunditzione pro sa missione militare
multi-natzionale a ghia italiana. Is Istados unidos, a su chi narat
s'ambasciadore John Phillips, narant chi Roma diat dèpere pònnere a
disponimentu a su nessi 5mìgia sordados e unas cantas bases militares.
Ma a imoe (Isis in is tretos de Sirte a banda), sa Lìbia abarrat cun
duos guvernos, s'unu contra a s'àteru. Unu est su de Tobruk, sustènnidu
dae s'Egitu, dae sa Frantza e dae is Emirados àrabos; s'àteru est su de
Trìpoli, ghiadu dae is Frades musulmanos cun s'agiudu de sa Turchia e de
su Qatar. Fartende una rechesta de interventu dae banda de unu guvernu
de unidade natzionale, e pro non nch'abarrare a un'ala cunforma a is
isvilupos, un'interventu italianu indiritzadu a s'amparu de is
interessos suos in Tripolitània (est a nàrrere su chirru in ue s'agatant
is impiantos de s'Eni) at a èssere in porfia cun s'atzione
ispeculare de is frantzesos in Tzirenàica.
A su
chi narant is ex cabos de Istadu de s'Aeronàutica italiana e de sa
Defensa, Leonardo Tricarico e Vincenzo Camporini, custa porfia at a
pòdere contribuire a sa partzidura neo-coloniale de s'ex Jamāhīriyya.
Tocat de bìdere cales ant a èssere is isvilupos de s'imbiu de 50
incursores "Col Moschin" a Lìbia, òmines chi s'ant a aunire a is agentes
de is servìtzios segretos (una barantina) chi nche sunt in ie dae cando
nch'ant bortuladu a Gheddafi. In s'ìnteri unos cantos sondàgios nos
ammustrant sa contrariedade de sa majoria de is italianos a sa missione
militare.