Deretos lìberos. Url imàgine |
Unas cantas chidas a imoe, chistionende
de tumores, fiat essida sa noa de sa relatzione intre s'isvilupu de sa
maladia e su consumu de sa petza ruja. Una noa chi non fiat noa a beru, e
chi pro calicunu fiat s'iscoberta de s'abba callente, ma chi teniat su
timbru de s'Oms. Oe, semper chistionende de tumores, sa noa est chi ddoe
at unu ligàmene cun is fatores ambientales. Nudda de nou mancu como, ma
sa chirca de Song Wu, Scott Powers, Wei Zhu e Yusuf A. Hannun (de sa
Stony Brook University, Noa York) isminòrigat is resurtos de un'istùdiu
antepostu, publicadu in su mese de ghennàrgiu de ocannu.
Cristian
Tomasetti e Bert Vogelstein, de sa Johns Hopkins de Baltimora (semper
in is Istados aunidos) aiant teorizadu chi su bonu de is tumores si
podiat isvilupare a cajone de fatores intrìnsecos (est a nàrrere
cunforma a su funtzionamentu naturale de su corpus umanu). E chi duncas
sa possibilidade de nche rùere malàidos podiat dipèndere dae sa sorte.
Tomasetti e Vogelstein aiant bogadu a pìgiu is «mutatziones casuales chi cumparint durante sa rèplica de su Dna in is tzèllulas istaminales normales, non tumorales».
Custa rèplica dd'amus cando is tzèllulas istaminales si partzint pro
sostituire is betzas. E cando est prus frecuente, comente acontesset in
su pàncreas, su tumore, pro is duos chircadores, tenet possibilidades
prus mannas de s'isvilupare. S'esèmpiu a s'imbesse est su de is ossos.
S'iscuadra
de sa Stony Brooks at naradu imbetzes chi is fatores intrìnsecos
ligados a su protzessu de partzidura tzellulare dant unu contributu
mìnimu a sa degeneratzione tumorale e chi is perìgulos de morte nche
sunt intre su 10 e su 30% de is casos. «Podimus concrùere - leghimus in su resumu de s'istùdiu - chi
su perìgulu de cancru est cajonadu a s'ispissu dae fatores estrìnsecos.
Custos resurtos sunt de importu pro isvilupare is istrategias de
preventzione, de chirca e de salude pùblica».